Gandacelul
S-a dus. Si-a dat demisia. Probabil campaniile de presa si cele online au facut asta. Totul s-a petrecut repede, fara resentimente. Declaratie scurta, la obiect. Acum toata lumea se dezice de ea. Ei stiau, eu au vrut asta, ei de la-nceput…. Ei pe dracu!
Toata povestea asta cu Ridzi – Pitzi imi aminteste de o poezie:
- De ce m-ai prins în pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca mă doare
De ce mă strangi asa de rău?
Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place să mă joc si mie,
Si mila trebuie să-ti fie
De spaima si de plansul meu!
De ce dai ma? De ce dai? Eu plec, dar nu pentru ca tu vrei asta. Eu am probleme. Familia mea are nevoie de mine.
De ce să vrei să mă omori?
Ca am si eu părinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,
Si baselu? Da cu noroi. Si-i iese de minune. Ca un M.C. ia microfonul, tipa la el, la noi. Ne umple de flegme.
Si-ar plange tata mult de tot
Căci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-mă, ca nu mai pot!…
Si tata a plans. El stia tot. Ba chiar si-a protejat odrasla. N-a lasat presa s-o ademeneasca. El este un monument de curatenie sufleteasca. El este marele mediator. Marele jucator.
Asa plangea un gandacel
In pumnul ce-l strangea să-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!
A incercat să-l mai invie
Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut în tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!…
Scarbit de fapta ta cea rea
Degeaba plangi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.
Si zi-le ca de-acum ai vrea
Să ocrotesti cu bunatate,
In cale-ti, orice vietate,
Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de mica ar fi ea!
Si-au pus in loc repede pe cine a dat mai mult. Vorba aia: La placinte ,inaine – la razboi, inapoi.
