Filmul rapirii incepe sa fie subtitrat.
Pornind de la “Filmul rapirii prezentat de Basescu mai are nevoie si de subtitrare“, si ajungand la “Cotidianul de azi“, incep sa trag concluzia ca la Basescu, 50 de ani, trec mai usor decat isi inchipuie. Bine ca stim deja ca timpul este relativ ca altfel dadeam vina pe Zei. E frumos sa-ti asumi meritele eroice si sa-ti arati muschii la TV (vezi Morosanu, Nikita, etc.) cand te bazazi pe faptul ca 50 de ani nimeni n-o sa vada nimic. Ce nu ati luat in considerare domnule basescu (am omis majusculele din respect), este DEDUCTIA. Micile scapari din dialoguri, adjectivele folosite in declaratii, nuantele din exprimare si eventualele deconspirari, puse cap la cap, pot reface filmul. Tot ce trebuie este un moment prielnic, cum este campania electorala si lumea incepe sa vorbeasca. Eu, sa zic eu ca sa subliniez ca este doar o parere personala, cred cu tarie ca moneda de schimb pentru ostatici a fost chiar Hayssam.
Hayssam trebuia sa plece din Romania, unde i se infundase. Baiat destept, cu relatii la nivel inalt, probabil si agent al serviciilor siriene devreme ce prin 2003 (daca nu ma insel) el mijlocea afaceri cu arme intre Rusia si Siria, Hayssam nu dorea sa plece fara averea si familia sa. Zis si facut. A trimis pe Munaf in Irak impreuna cu cativa jurnalisti romani, a aranjat rapirea, care urma sa fie finantata din rascumparare si a inceput sa se bage in seama, sa fie trimis pentru a-i elibera. Planul era bun. Problema este ca serviciile Romane au mirosit ceva si l-au retinut (artestat) in cateva zile cu un motiv neinteresant.
Aici intra in joc Mordechai Tzivin, dupa cum spune si cotidianul israelian Yedioth Aharonot, care a negociat eliberarea sa din inchisoare cu Mossad. Mossad-ul accepta intelegerea dar neaga in presa. Uite-asa Hayssam scapa din arest la recomandarea procurorului si pleaca din Romania cu ajutorul serviciilor secrete.
Usor filmul incepe sa fie subtitrat. Fiecare detaliu releva esenta. Astea sunt decat pareri personale. Intrebarea e:
Chiar asa a fost?


